Nicolae Caratanã

N. Victor - Flacara nr. 3 / 1982, Calitatea expresiei clare.

Prea putin cunoscut lumii noastre literare, Nicolae Caratana, poet apartinând, ca limba materna, dialectului aromân, publica la Editura Cartea româneasca un recent volum de versuri intitulat Inscriptii rupestre carte care vine sa adauge nu numai o nota de culoare peisajului poeziei contemporane, ci si un univers liric aparte în care surprinde atât sinceritatea metaforei, aparent obisnuita, dar foarte corect montata în discursul general al poemelor, cât si exactitatea sau, mai didactic spus, proprietatea elementelor de limbaj. Cu alte cuvinte, Nicolae Caratana este adeptul unei poezii limpezi, cu un mesaj care nu lasa urme de dubiu, dorinta sa de a comunica exact ceea ce are de comunicat realizându-se pe deplin si cu o sporita forta de a emotiona. Calitati demne de toata lauda în contextul unor carti de poezie care abunda în exprimari din ce în ce mai eliptice, unele dintre ele ajungând sa ne ameteasca prin trimiteri de tot felul.

Am apelat la aceasta opozitie a Inscriptiilor rupestre fata de alte carti mai recente de poezii nu din dorinta de a-i lauda excesiv claritatea discursului liric, ci pentru a puncta, pe acest fond, onestitatea si conciziunea cu care Nicolae Caratana îsi construieste poemele, cum ar fi, de exemplu, cel intitulat Undeva un munte:

"Undeva un munte
gândindu-mi cuvintele
îmi cere sa-i fiu
cuvântul fiu
Si-mi cere, iubito,
sa-i fiu vorba ce nu a vorbit-o."

Un alt exemplu de limpede si curata rostire poetica ar mai putea fi, pe lânga multe altele, si:

"Ochii unui copil, giuvaiere
gura, floare, fara nume
vindeca orice durere.
Si nu pun nici o-ntrebare,
nu cer nici un raspuns
N-au nimic de-ascuns
...
când simti nevoia sa te rogi
îngenuche umil
sub umbra ochilor de copil".
(Leac).

Inapoi: Referinte Critice