"Numai durerea m-a determinat sa descopar poezia. Dupa atātea esecuri, simteam nevoia sa plāng, ori nu poti plānge mai bine decāt numai prin poezie. Prin poezie plānsul se transforma īn cāntec..."
Poetul Nicolae Caratana

Lampadoforie.

Mesterul Manole


  • Am dezgropat din adānc
    de sub vocile pietrii si vocile humii
    cele sapte minuni ale lumii.
    Mi-am zis:
    Lucra-voi din ele templul meu vis.

    Am luat caramida
    de unde Dumnezeu refuza sa-mi deschida.
    Culori salvate de la īnec
    pe unde Dumnezeu ma oprise sa trec.
    Dimensiuni spre īnalt si īn lung
    de unde Dumnezeu ma oprea sa ajung.

    Vremuri fara sensuri si duca,
    iar eu ctitoream o naluca.
    Eram Mester Manole, nu stiu,
    mi s-a cerut sa ma zidesc de viu.

    Vai mie,
    pe umerii mei a cazut stihie!
    Muscaturile zidului, iatagane,
    ma prefac īn coloane
    si nu mai stiu īn ce ma preschimb,
    īntr-un sfinx, īntr-un nimb? Cum de-ndur poverile crunte,
    cānd sufletul trece īn starea-i de munte?
    De mult nu mai stiu unde sunt,
    zidit īntr-un templu? Zidit īn cuvānt?

    O, mestere, mestere,
    m-am zidit īn dureroasa lui crestere!

Nastere


  • Nu stiu ce piatra sau lut
    tocmai acum m-a nascut.

    Trebuia mai īntāi sa-mi īngrop
    tot ce-a fost schiop
    si olog
    īn starea mea de inorog.

    Sa fac sa nu scapete
    starea mea de statuie-a lui Brahma cu-o mie de capete.
    Sa n-aibe vulnerabil calcāi la vreun glas
    starea mea de-naripat Pegas.

    Pān-a ma naste, cale de mii de nunti
    pregatitu-mi-am drumul cu sesuri si munti.
    Cale de mii de mormānturi,
    pregatitu-mi-am drumul cu ape si vānturi.

    Cale de mii de fronturi
    pregatitu-mi-am drumul cu orizonturi.

    Ascuns.
    Ascuns sub atātea nisipuri,
    iata-ma, ies!
    Din starea mea de statuie-a lui Brahma cu-o mie de chipuri,

    fiece chip ma naste cu un alt īnteles

Caii sarmati


  • Trec caii sarmati pe-o stepa din mine.
    Sa nu-i speriati!
    E clipa cānd vin si ma poarta calare
    preschimbat īn zare.
    Galopānd īn front
    m-asaza undeva orizont.
    Cānd caii alearga prin holde-n desfrāu,
    devin cāntaretul lor grāu.
    Cānd trec prin paduri cu umbrele vraci,
    devin cāntaretul lor copaci.

    Vāntul stie dar nu da-n vileag.
    Am trecut īn veacul meu steag.
    Glia cunoaste dar nu ma īnfrunta.
    Am trecut īn veacul meu nunta.

In mine


  • Īn mine-i un joc de miscatoare nisipuri.
    Īsi cauta chipuri?
    Intrari īn minune?
    Iata-le dune,
    retine-le,
    pune-le val curcubeul,
    sunt spatiile care-si cauta sinele,
    sunt spatiile care-si cauta eul.

    Chemat-am paduri si izvoare,
    chemai si jivine
    sa-mi preschimbe-n cāntare
    deserturile care umbla-n mine.

Sap


  • Sap īn somnul lui Endimion
    pāna voi da de-un ciclon.

    Sap īn somnul lui Epimenide
    pāna voi da de-Atlantide.

    Sap īn īmpietrirea femeii lui Lot
    pāna voi da de ceea ce pot.

    Īn caderea zidurilor Ierihonului
    pāna voi da de-o venire-a musonului.

    Apele-nalte, piept lānga piept,
    sa m-arunce la tarmul unde m-astept.

Cuvinte


  • Caut si chem.
    Cuvāntul orbit Polifem?

    Cuvāntul Iona īnghitit de chit
    ramas neproorocit?

    Cuvāntul Moise, fraged copil
    pescuit de pe Nil?

    Cuvāntul īnaltuit Prometeu?
    Cuvāntul Androcle recunoscut de leu,

    sau numai cuvāntul argonauti,
    cānd siluiau Bosforul īndrazneti si tacuti?

Identitate


  • Statuia scribului egiptean
    cu identitatea-i ramasa-ngropata-n desert,
    parasindu-si veacul inert
    si lipsa-i de crez,
    e fratele meu siamez.
    Cui sa-i spui? Cui sa-i reveli?
    Noi nu avem trupuri, ci cāntec
    si hranim īn el anumite-ndrazneli.

    Un fluviu de-a lungul cu noaptea si soarele,
    sufletul ei, īsi are īn mine izvoarele.
    Al meu, o padure de-a-naltul cu albastrimile,
    īsi are īn ea radacinile.
    Din fiinta si nefiinta ta,
    timpule, vocile ei drept inima bate-mi.
    Prin mine ea capata patemi,
    eu ataraxie prin ea.

    Grup Laokoon statuati laolalta
    cānd trece prin noi vrun larg orizont idumeu,
    alcatuiam un simun pe-o cāmpie īnalta.

    Sau identitatea cuvāntului meu.

Mai zamisleste-ma


  • Mai zamisleste-ma, tata,
    fii salahor
    lucrāndu-ma la lopata,
    pān' la nu stiu ce zbor.
    Dezgroapa-ma din stramosul pamānt,
    pān' la nu stiu care cuvānt,
    din cele ce spune si cele ce nu ni le-ai zis,
    pān' la nu stiu ce vis.

    Dezgroapa-ma cu pintenul tārnacopului
    pān' la setea de īnalturi a plopului.
    Pune zagaz si m-aduna din apele vadului
    pān' la foamea de piscuri a bradului.

    Pastor, uneori pe plaiul tau, teafarul,
    covārsindu-te crestele si genuna,
    culege-ma din cāntecul ce-l cānta luceafarul
    si din cāntecul ce-l cānta luna.

    Din multimea de chipuri ce le porti īn tine,
    alege-mi chipul ce mi se cuvine.

Toamna


  • Sunteti cuvintele faptelor,
    fructelor, coaptelor!
    Vara cu vara,
    cānd vārstele-s imnuri si tel,
    sunteti duhul pamāntului revarsat īn afara
    si duhul pamāntului revarsat īn el.

    Tainuindu-si zari s hotare,
    sufletul meu e-acum īntr-un fluviu, ascuns un ostrov,
    unde-o pasare calatoare
    a-nnoptat poposind īntr-un crov.

    Trupul nu-si aminteste nicicum
    strabatutul drum,
    dar stie cānd se cere transmis,
    ca-i vasul ales al unui vis.
    Stie cānd cade din zbor,
    ca-i vasul de pret al unui dor.

Furturi


  • Ciresule-nflorit peste noapte
    poate cānd orele tac,
    iar umbrele trec transparente si coapte,
    cine de-a dres candelabru-copac?

    As crede ca-n noapte, venind pe-o plavie,
    te-au deschis interioare furtuni,
    sa vadesti catre tine marea-ti evlavie,
    eu sa-ti īnchin rugaciuni.

    Mai stii?
    Arcuindu-te cintru,
    cānd sprijini sarutul cerului greu,
    mi-arati intrarea īn care sa intru
    spre un alt orizont al cuvāntului meu.

    Pomule votru,
    o clipa sustine-ma.
    Eu vin la tine ca lotru
    sa-ti fur un model de inima.

    Deschide-te larg la rasuflet
    sa-ti fur un model de suflet.

Centaurul


  • Am faurit un centaur,
    totemul acestui coclaur.

    Centaur din centaur adevarat,
    nici eu nu stiu din ce l-am creat.

    Cāndva ma visasem movila.
    I-am dat-o trup si prasila.
    Altadata iruga.
    I-am dat-o neastāmpar si fuga.
    Ma visasem izvor.
    I l-am dat neastāmpar si dor.
    Ma visasem abis.
    I l-am dat adāncimi pentru vis.

    Pāna la brāu, barbat īntelept,
    īncep de-acum prin el sa m-astept.
    Pān' la copite un zbucium prelung,
    īncep de-acum prin el sa m-ajung.

    Partea lui de om si stafie
    Īsi are īn mine orizonturi si glie.
    Partea lui de cal si naluca
    īsi are īn mine venire si duca.
    Atāt de mult semanam īntre noi,
    ca la judecata de-apoi
    se va-ntreba coclaurul:
    Care e mesterul? Care-i centaurul?

Atanasie


  • Īn clipele-acestea cu zari de lesin,
    cānd padurea e grea
    de-o trecere-a sufletului meu prin ea,
    cine-a īnfrānt inhibitii
    strigāndu-ma prin toti copacii?
    Din adāncurile vreunei Scitii?
    Din adāncurile vreunei Tracii,
    sau hat din tinuturi fantasme
    cu fluvii moarte sau numai proscrise
    mai stii īn ce basme?
    mai stii īn ce vise?

    O voce ma striga mereu:
    īi cer sa-mi devina drum,
    si iata pe stepele-acestea, cazāndele neguri si fum
    ratacesc pe trecutul meu.

    Descopar aici, strigari fara timbru,
    desenele mele prin pesteri
    cāte-un cerb, cāte-un zimbru,
    de parca-n trecutele-i cresteri
    sufletul meu putānd cu el īnsusi sa semene,
    redatu-s-a-n piatra cu dalta de cremene.

    Cu parul ei flacari, cascada de plete,
    aur ce-a putut sa-l īmbete.
    iubita de-atunci, cosānzeana acestor tinuturi,
    mi-a fost rapita de greci
    ca model pentru statuile lor reci
    sa sculpteze-mbratisari si saruturi.
    Stepelor, viituri de tonuri naluca,
    de-atunci tot astept s-o aduca
    dinspre largul cāt vezi
    nave-ncarcate de-amiezi.

    De-aceea cānd zarea e-un grai
    plecari de dealuri īn evantai,
    copaci intrānd īn ei īnsisi ca miri
    sa-si fecundeze sensuri si retrairi,
    cum amurgul amurg īmi invoalta,
    nu veni sa ma-mbratisezi,
    ca-n locul tau voi iubi pe cealalta,
    iar tu saruta-vei īn mine-ntr-o doara
    pe-un scit care-a uitat sa moara.