"Numai durerea m-a determinat sa descopar poezia. Dupa atâtea esecuri, simteam nevoia sa plâng, ori nu poti plânge mai bine decât numai prin poezie. Prin poezie plânsul se transforma în cântec..."
Poetul Nicolae Caratana

Nicolae Caratană

Horia Badescu - Revista Steaua nr. 10/1973:


  • Horia Badescu - Revista Steaua nr. 10/1973, N.Caratana, Lampadoforie.

    Surprinzator nu atât ca viziune cât mai ales ca modalitate poetica, volumul lui N. Caratana face parte dintre acele carti de început a caror lectura se încheie cu o fireasca stare de curiozitate fata de pasul urmator al poetului. Un pas care poate fi edificator asupra personalitatii autorului, a înclinarii balantei între originalitate si mimare. Cu Lampadoforie, N. Caratana se situeaza printre foarte putinii continuatori ai liniei argheziene în literatura româna. În ceea ce îl priveste, filiatia este în primul rând de limbaj, Caratana optând pentru expresia fals anti-calofila, disimulând constructia metaforica, facând apel deseori la cuvântul comun, a carui semnificatie poetica se poate naste numai în context (pe aceasta linie excesul de neaosism sau mai degraba de regionalism ni se pare a fi unul din pacatele autorului), sincopând ritmul.

    Discursul liric porneste de la ideea trudei artistului pentru descoperirea fetei ascunse a lumii, lucrarea lui înscriindu-se mai mult sub zodia chinului decât a bucuriei imnice: "O mâinile noastre care câstiga / si scot la iveala din greu, / parca ceea ce doare si ceea ce striga / din ce a uitat sa creeze cândva Dumnezeu". Poetul este confruntare permanenta cu universul, cu ipostazele concrete sau ideale ale acestuia.

    Este cautata sansa smulgerii prin cuvânt din inertia conditiei ancestral biologice: "Dezgroapa-ma din stramosul pamânt, / pân'la nu stiu ce vis" sau: "Am dezgropat din adânc / de sub vocile pietrii si vocile humii / cele sapte minuni ale lumii". Efortul este cu atât mai dramatic cu cât poetul are constiinta unei perenitati materiale, geneza sa poetica purtând declarat însemnele chinurilor facerii: "Pân-a ma naste, cale de mii de nunti / pregatitu-mi-am drumul cu sesuri si munti. / Cale de mii de mormânturi / pregatitu-mi-am drumul cu ape si vânturi"; si: "De-aceea te-amenint, / dau cu pumni, cu genunchii / Dintii mei vor naste dinti, / unghiile vor naste unghii, / sa te musc si sa te rod / pâna-mi voi preface-n pod / de pe-un veac pâna pe-alt veac / tumultul în care zac".

    Sub o ipostaza sau alta, starea aceasta genetica este prezenta în aproape toate poeziile volumului, pragul pe care se situeaza poetul fiind parca înca între pamânt si ape, punând totul sub semnul întrebarii. Este vorba nu de o întrebare în sine, asteptându-si raspunsul în desfasurarea poetica ce o urmeaza, ci de una vizând sugestia, o întrebare capcana în care raspunsul e continut în ea însasi, în subtext: "Caut si chem. / Cuvântul orbit Polifem? / Cuvântul Iona înghitit de chit / ramas neproorocit?"; sau "În mine-i un joc de nisipuri. / Îsi cauta chipuri?" Poetul crede cu patima în posibilitatile generatoare ale cuvântului, unicul mijloc prin care poate avea loc împlinirea fiintei sale spirituale. Universul însusi cu tainele si minunile sale se poate dezvalui numai prin cuvânt, prin cântec. Cântecul e cel care misca spre lumina esentele lumii, este miraculoasa piatra filozofala prin care are loc desprinderea autorului din opacitatea elementelor concrete. Sustinând încordarea acestei smulgeri, expresia va fi barbateasca, uneori bolnavicioasa, ritmul de o alertete încrâncenata, rimele masculine la loc de cinste. Termenul mustind a pamânt alterneaza deseori cu elevatia si expresia rara, carturareasca. Este evidenta o buna cultura poetica a autorului, ceea ce ne face sa înclinam a crede ca existenta unor unelte de vizibila paternitate argheziana se datoreste (pastrând proportiile) unei partiale similitudini de substanta si mai ales temperamentale, si nu tentatiei mimarii unui model celebru si deocamdata mai putin asaltat de epigoni si discipoli. Pledeaza pentru aceasta si o anumita nota nostalgica si minora, absenta la autorul Cuvintelor potrivite. Câta dreptate sau eroare exista în aceasta opinie nu ne pot spune decât viitoarele carti ale poetului!

    Inapoi: Referinte Critice